„... «Concentrează-l pe el (pe Dumnezeu) din tine însuţi şi învaţă cine e cel care îşi însuşeşte tot ce este în tine şi spune: Dumnezeul meu, spiritul meu, inteligenţa mea, sufletul meu, corpul meu, şi învaţă de unde vin tristeţea şi bucuria şi iubirea şi ura şi trezirea nedorită şi somnolenţa nedorită şi mânia involuntară şi iubirea involuntară. Şi dacă cercetezi cu atenţie aceasta, atunci ai să-l găseşti în tine însuţi, pe cel Unic şi Multiplu, corespunzând fiecărui punct infim prin care purcede de la tine însuţi.»

Hippolytus, Elenchos.VIII, 15

Introspecţia sau nevoia de individuaţie - care este acelaşi lucru - adună ceea ce este risipit şi multiplu, înălţându-le la forma iniţială a Unului, a omului primordial. Prin aceasta, existenţa separată, adică categoria corespunzătoare a Eului, este abolită, cercul conştiinţei se lărgeşte şi, prin conştientizarea paradoxurilor, sursele de conflict sunt epuizate. Apropierea de Sine, este un fel de renovare sau apokatastazis, întrucât Sinele are caracterul incoruptibilităţii, respectiv al eternităţii, datorită preexistenţei sale inconştiente, care precede conştiinţa.”

C. G. Jung
Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu
Editura Teora, 1997

„3. Iisus a spus: Dacă cei care vă conduc vă zic: «Uitaţi-vă, Împărăţia este în cer!» atunci păsările vor ajunge înaintea voastră în cer! dacă vă spun că (Împărăţia) este în mare, atunci peştii vor ajunge înaintea voastră. Ea (Împărăţia) însă se află înlăuntrul vostru şi în afara voastră. Când vă veţi cunoaşte pe voi înşivă, atunci veţi fi cunoscuţi şi veţi înţelege că sunteţi fii ai Tatălui cel Viu. Dar dacă nu vă veţi cunoaşte pe voi înşivă, atunci veţi fi săraci şi voi înşivă veţi fi sărăcie.”

Evanghelia după Toma, Ed. Polirom, 2003

„… sinele nu este eul şi conştiinţa de sine nu e conştiinţa de mine.”

Constantin Noica
Rostirea filozofică românească

„Mi-am amintit atât de pregnant că la 81 de ani am aceeaşi conştiinţă a „eului” ca la 5 sau 6 ani. Conştiinţa e imobilă. De aceea şi există acea mişcare pe care o numim timp. Dacă timpul trece, trebuie să existe ceva ce stă pe loc. Stă pe loc conştiinţa „eului” meu.”

Lev Tolstoi
Despre Dumnezeu şi om
Din jurnalul ultimilor ani, Ed. Humanitas, 2005