CUVINTE ÎN DREPTUL INIMII

„... «Concentrează-l pe el (pe Dumnezeu) din tine însuţi şi învaţă cine e cel care îşi însuşeşte tot ce este în tine şi spune: Dumnezeul meu, spiritul meu, inteligenţa mea, sufletul meu, corpul meu, şi învaţă de unde vin tristeţea şi bucuria şi iubirea şi ura şi trezirea nedorită şi somnolenţa nedorită şi mânia involuntară şi iubirea involuntară. Şi dacă cercetezi cu atenţie aceasta, atunci ai să-l găseşti în tine însuţi, pe cel Unic şi Multiplu, corespunzând fiecărui punct infim prin care purcede de la tine însuţi.»

Hippolytus, Elenchos.VIII, 15

Introspecţia sau nevoia de individuaţie - care este acelaşi lucru - adună ceea ce este risipit şi multiplu, înălţându-le la forma iniţială a Unului, a omului primordial. Prin aceasta, existenţa separată, adică categoria corespunzătoare a Eului, este abolită, cercul conştiinţei se lărgeşte şi, prin conştientizarea paradoxurilor, sursele de conflict sunt epuizate. Apropierea de Sine, este un fel de renovare sau apokatastazis, întrucât Sinele are caracterul incoruptibilităţii, respectiv al eternităţii, datorită preexistenţei sale inconştiente, care precede conştiinţa.”

C. G. Jung
Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu
Editura Teora, 1997